Mi-am rezemat iubirea, de inima ta,
Am stors ultima picătură, din mine...
Și te-am rugat, să ai mare grijă de ea,
Căutându-mi un loc, în suflet la tine!
Lângă tine mă simt, cu totul aparte,
În suflet îmi ninge, cu petale de flori,
Hai, iubește-mă, nu mă da la o parte...
Și-om culege mărgele de rouă în zori!
Rămâi cu mine, în această noapte,
Rămâi și-o să ardem, ca două văpăi,
Să ne topim încet, ca niște șoapte...
Să gust, până-n zori,fraga sânilor tăi!
Aștept să deschizi, poarta inimii tale,
Luceferi s-avem, amândoi, în privire,
Că nu-s legi destule și nici tribunale,
Să fim judecați... vinovați de iubire!
Să ne iubim acum, cât legi nu există
Și nici tribunal să ne condamne pe noi.
Iubirea nu-i, vreo matematică tristă,
E numărul prim, ce se împarte la doi!
Rămâi cu mine, în această noapte,
Rămâi și-o să ardem, ca două văpăi,
Să ne topim încet, ca niște șoapte...
Să gust, până-n zori,fraga sânilor tăi!