ZBOR DE VULTUR 2

Seara, pleoapele mi-s grele,

Mi se-nchid încet, apatic...

Zburdă, pe sub cer cu stele,

Sufletu-mi, ce-a fost ostatic!

Sub cap, pernă-mi este Luna,

Dorm pe-o pătură de nor,

Iar în somn, visez întruna,

Că-s Vultur și pot să zbor!

N-are cine, să m-oprească,

Cât de jos este Pământul,

Eu ating Bolta Cerească...

Și stăpân, îmi este, vântul!

Când scrutez îndepărtarea,

Guler, de argint, îmi flutur,

Și-mi deschid, cât ține zarea,

Aripi, într-un Zbor de Vultur!

Zboru-i plin de libertate,

Aripile mi le-ntind...

Și-mi doresc, să uit de toate,

Pe sub stele... ce se-aprind!

Câte griji vor fi, prin mine,

Până-n ziuă, toate pier...

Într-un zbor la înălțime,

Pe sub... necuprinsul Cer!

Noaptea-ncet o să dispară,

Stelele, lumina-și, strâng,

Iar când, zorii o s-apară...

Aripile... mi se... frâng...!

Cad strigând și-n disperare,

Când de visul meu, mă rup,

Îmi prind sufletul în gheare,

Să-l așez, din nou, în trup!