Bârfește lumea, că-s bețiv,
Dar să mă lase-n pace...
Că eu nu beau fără motiv,
Eu beau pentru că-mi place!
Și zilnic beau câte ceva,
Cum alții merg la sală...
Ar fi urât din partea mea
Să stau cu gura goală...!
Mă antrenez și eu cum știu,
Fără să trag de fiere...
Cu câte-un litru de rachiu
Pe care-l sting cu bere!
Am și eu mușchii bulbucați,
Dar de la băutură...
Pe bicepși și pe antebraț,
Cum duc... sticla la gură!
Iar de băut, mă voi lăsa,
Când Moartea-mi dă târcoale
Și-o să rămână-n urma mea,
Duzini de sticle goale!
Prin crâșme fac antrenament,
Sunt campion aproape...
Și-o să las scris, prin testament,
Cum vreau, ca să mă-ngroape!
Într-un sicriu să mă băgați,
Când mi se gată drumul...
Cu bere vreau să mă spălați,
Și-apoi, să-mi dați costumul!
Când, lângă groapă, o să fiu
La rugăciunea scurtă...
Vreau să mă-ntoarceți în sicriu,
Să m-așezați... pe burtă...!
Cu fața-n jos... ostentativ,
Și-n semn că mi se rupe...
Toți cei ce m-au făcut bețiv,
În cur, vreau să mă pupe!
Bețiv voi fi și sub pământ,
Bârfit voi fi și-atuncea...
Căci eu, la mine la mormânt,
Din lemn de prun, vreau crucea!
Să prindă lemnul rădăcini
Și după prima noapte...
Să beau cu morții din vecini,
Rachiu, din prune coapte!
Iar când n-oi mai avea rachiu
Și mi-e uscată gura...
Prin niște găuri din sicriu,
Să-mi curgă băutura...!
Vreau două găuri, date fin,
Date cu bormașina...
Pe una, un furtun cu vin,
Pe cealaltă... lumina...!
Voi frați bețivi, care mă știți,
Să nu cumva să plângeți...
În cinstea mea să beți un șpriț,
Când la mormânt vă strângeți!
Vreau să v-aud, de sub pământ,
Când beți coniac Unirea...
Că vie-mi țineți, la mormânt,
Prin cântec... amintirea...!
Să-i spunem Morții, hai, sictir,
Să-mi vină toți ortacii...
Și-om face-un chef, prin cimitir,
De-o să se mire... dracii...!