TESTAMENT

Cândva, cu voi, n-o să mai fiu,

Poate veți plânge-atuncea...

Dar deocamdată-s foarte viu

Și-n munți, de piatră-i, crucea!

Cândva, voi fi atât de drept,

Cum n-am fost niciodată...

Voi sta cu mâinile pe piept

Și-n nări... mi-or pune vată!

Printr-un sicriu, fin tapițat,

Închiși îmi vor fi ochii...

Tras la costum, bine-ncălțat

Și-mi vor cânta... toți popii!

Vă spun de-acuma, ca să știți,

Că până-mi vine clipa...

Femeile... și câte-un șpriț,

N-o să le las... nici pipa...

Plecat în lumea celor drepți,

Voi bea șampanie Zarea...

Și-o să-mi câștig printre poeți,

Un loc... să-nving uitarea...!

Săpați-mi groapa, dar atent,

Căci vreau să am lumină...

Lângă un bec cu filament,

S-aștept Muza... să-mi vină!

Și-apoi...ca frigul să nu-l știu,

Să-mi puneți niște pleduri...

Curent, să-mi trageți, la sicriu

Și-un bec, mai mic, cu leduri!

Iar când o fi, să mă-ngropați,

Până să-mi puneți glia...

Cu mine-n groapă, să băgați,

Condeiul... și hârtia...!

Căci dacă... mă voi plictisi,

Să văd, cum merge treaba

Și-oi scrie-n draci, la poezii,

Doar n-o să stau, degeaba!

Dar, deocamdată, mai trăiesc

Și-ncerc cu vigilență...

Cât pot, mai mult, să mă feresc,

De-a Morții... diligență ...!

Prin Testament vă las ce-am scris,

Când plec de pe Planetă...

Și-oi fi flotant, prin Paradis,

Cu Moartea... la... șuetă...!