E VREMEA

Ca niște proști, întruna, tot sperăm,

Că vine vremea și-om avea de toate,

Doar demnitari lipsiți de demnitate,

De-atâta vreme, mergem și votăm!

Blestemul nostru este, să muncim

Și-n buzunarul lor, să meargă truda,

Ne curge-n vene, sângele lui Iuda...

Căci ne trădăm, în loc să ne iubim!

Dar cred că-i vremea, să ne ridicăm,

Altfel ne-or judeca, pe toți, copiii...

Că fericiți sunt morții... nu sunt viii,

În țara-n care... vrem, să le-o lăsăm!

De zeci de ani, după ce sunt votați,

Într-un limbaj, de lemn, știu a vorbi,

Dau legi absurde și pline de prostii,

Uitând... de cei ce sunt înfometați!

O-ntreagă gașcă de tâlhari, sunt toți,

Nu-i satură nici Muntele, nici Marea,

E tot mai scump și traiul și mâncarea,

Căci Statul este... cel mai mare... hoț!

Dar cred că-i vremea, să ne ridicăm,

Altfel ne-or judeca, pe toți, copiii...

Că fericiți sunt morții... nu sunt viii,

În țara-n care... vrem, să le-o lăsăm!

De mult se umblă... la, al nost, destin,

În țara-n care, tot mai mult, se moare,

Sunt milioane, plecați peste hotare...

Iar cei rămași, prea mult, ne chinuim!

Nu suntem victime, suntem complici,

Că ne-am îmbolnăvit, de nonșalanță,

Am stat online, privind de la distanță

Și-am devenit... din ce în ce mai mici!

Dar cred că-i vremea, să ne ridicăm,

Altfel ne-or judeca, pe toți, copiii...

Că fericiți sunt morții... nu sunt viii,

În țara-n care... vrem, să le-o lăsăm!