DRAGOSTE ȘI URĂ

O dragoste s-a transformat, în ură,

E-un aer greu, de vorbe nevorbite,

Regretele-s, un scrâșnet de dantură,

Iar ochii.. stau să-și iese din orbite!

Se sting văpăi și-n licăr de lumină,

În timp ce este, tot mai rece, vatra…

Se trag la sorți, procentele de vină

Și cine-i cel, care-o s-arunce piatra!

Prin suflete, se zbat iubiri trecute,

S-a consumat, ultimul compromis.

Inimi rănite bat, de prin redute...

Când dragostea se pierde, în abis!

O dragoste s-a transformat, în ură,

Când s-a umplut paharul, cu venin,

A fost de-ajuns, o simplă picătură,

Ca să dispară, tot ce-a fost sublim!

O dragoste s-a transformat, în ură,

Veninul e mai dulce decât mierea,

Cuvinte-n avalanșă ies, din gură...

Să pună-n lanțuri de oțel, tăcerea!

Priviri de foc, în ochi, stau atârnate,

Când răspândesc, fascicule de ură,

Flăcări topesc, pe buzele uzate...

Săruturi vechi și le prefac în zgură!