DRAGOSTE ȘI GEOMETRIE

Lăsai în urmă... aere de sfântă,

Dacă eram, o clipă, mai deștept,

Aș fi văzut, în tine, linia frântă...

Și-aș fi știut, la ce să mă aștept!

Sub radical, am însumat pătrate,

Pe când eram catete, în triunghi,

Pe-un infinit, de plane înclinate...

Noi ne-am iubit, în fiecare unghi!

În dragoste, noi am făcut parade,

Mereu, de geometrie, pasionați,

Dar ne iubeam, la nouăzeci de grade,

Și-am fost, de-o bisectoare, separați!

Retras, închis, într-o lume pătrată,

Ajuns, din dragoste, să fiu confuz,

Din unghiul ascuțit, de altădată...

Eu devenisem, unghiul tău, obtuz!

Dar m-am închis, din pură lașitate,

Că  matematic, nu era prea rău,

Încă eram, centrul de greutate...

Pentru triunghiul, pântecului tău!

În linii curbe... te mișcai lascivă,

Mereu tangentă oricărui bărbat

Și cu figuri geometrice de divă...

M-ai pus să fiu, la baza ta, pătrat!

Iar în figura mea... pe nesimțite,

În colțuri, vinovată, ți-ai înfipt

A tale... patru muchii, ascuțite...

Și-o prismă... regulat-ai devenit!

Nu-i niciun lacăt, mai de calitate,

Sau lanțuri, să se rup-atât de greu,

N-ar rezista centuri de castitate,

Peste triunghiul pântecului tău!

Tardivă-i, astăzi, lacrima sau scuza,

Nu vei mișca, în mine, vreun segment

Căci drumul meu, este ipotenuza...

Cu tine, nu mai vreau, să fiu tangent!