DELTA

Stropi mari, de extaz, se ridică-n eter,

Prin Deltă, sublimul plutește pe ape,

Când nuferii albi se deschid, către Cer,

Îmi tace privirea, uimită, sub pleoape!

În barca cea veche, din nou amândoi,

Plutind printre sălcii și stuf legănată,

Iubirea va trece-n, derivă, prin noi...

În clipa perfectă, de mult, așteptată!

Ca doi pescăruși... ce zboară haotic,

Vom da iarăși viață, poveștii uitate,

Pe aripi, purtând apusul hipnotic...

Și-n suflete ceruri, de stele, pictate!

Pe-un plaur ți-aduc... răsăritul în zori,

Când Luna aleargă, de zi, ca să scape

Și-o să-ți culeg, din curcubeie, culori,

În timp ce plutim, legănați peste ape!

Când nuferii albi se deschid, către Cer,

Ca doi pescăruși, care fac o pereche...

Printre stropi de extaz, zburăm în eter,

Căutând, prin Deltă, o dragoste veche!