Clipe de extaz

Pe tâmpla mea, ți s-a prelins oftatul,

Spunând, că mă iubești, abia șoptind

Prin clipe de extaz, mă las plutind...

Cum s-a lăsat, de mii de ani, păcatul!

Oftatul tău dezmiard-a mea ureche,

Sărutul meu e-n loc de vreun cuvânt

Păcatul e de mult pe-acest Pământ...

Transmis chiar de Adamica pereche!

Cât brațele mai pot să te cuprindă,

Te voi iubi, cum nu te-am iubit ieri

Și-o să te țin, în tandre mângâieri...

Să-ți fac, a ta făptură, să se-aprindă!

În clipe de extaz, plutind pe-o mare,

Prin dansul coapselor ce ni se-ating,

Să-ți fiu singurul val, care te sting...

Și-apoi să cad... la tine, la picioare...!

Cu glas șoptit... și-o voce tremurată...

Când dau să plec, tu spui să mai rămân

Pe sentimente nu mai sunt stăpân...

Căci te-am iubit acum... ca niciodată!

A mele pleoape, spre obraz, coboară,

Adorm, precum un prunc, la sânul tău

Visând că L-am atins pe Dumnezeu...

Și-un înger alb... îmi cântă la vioară...!

Te-am răsfățat, iubindu-te o noapte,

Trecând prin universuri fără margini

Ești ca o carte, ai prea multe pagini,

Iar sânii tăi... miros... a mere coapte!