Bulgăr de țărână

Doamne, din ce aluat...

Plămădita-i omenirea?!?

Că prea slabă-mi este firea

Și-s așa de... complicat...!

Din țărână m-ai luat...

M-ai făcut, cu trup și minte,

Și din gură-mi ies cuvinte,

Câteodată... cu păcat...!

Dintr-un bulgăr de țărână,

Cu o viață trecătoare...

După chip și-asemănare,

M-ai creat cu a Ta mână!

În mine stă scânteia Ta,

Tu care faci din noapte zi...

Mă iartă, când mai fac prostii

Și, la necaz, nu mă lăsa...!

Sunt un trecător, prin timp,

Că în marea Ta dorință...

M-ai făcut pe mine, ființă,

Vina... ca să pot... s-o simt!

Doamne, plin ești de puteri,

Cu a Ta înțelepciune...

Lași, în mine, să se-adune,

Suferință... și dureri...!

Floare... de m-ai fi făcut,

Trupul să-mi fie tulpina...

N-aș mai fi știut, ce-i vina!

De păcat... n-aș fi știut...!

Dacă nu m-ai fi creat...

Să-mi scoți ființa, la lumină,

Într-un bulgăr, de țărână,

Eu, și-acum, zăceam uitat...!