Bărbatul și femeia

Din pământ l-a zămislit,

Pe bărbat, să poarte cheia,

Dar văzându-l plictisit...

Dumnezeu făcu femeia!

Și-a lucrat mult la aspect,

Iar ca să-i deosebească...

După cum era-n proiect,

Ei i-a dat să poarte broască!

Darnic a fost Dumnezeu,

Căci a zămislit femeia,

Ca s-avem și tu și eu...

Ce să descuiem cu cheia!

Un proiect... desăvârșit,

Fără să-i lipsească ceva,

Și cum, trăsnet, i-a ieșit,

S-a gândit s-o cheme, Eva!

Doamna primului păcat,

Din adamica pereche,

Ce pe șarpe l-a lăsat...

Să-i șoptească la ureche!

Darnic a fost Dumnezeu,

Când a proiectat femeia,

Ca s-avem și tu și eu...

Unde să ne ținem cheia!

Mulți experți s-au chinuit,

Să-i cunoască adevărul,

De ce l-ar fi ispitit...

Pe Adam, să muște mărul!

Și-au descoperit, ce crezi?!?

După cercetări deșarte...

C-am fi fost, cu toți, chinezi,

Dac-ar fi mușcat din șarpe!

Rămâne-o-ntrebare grea,

Ce s-ar fi făcut Adamul,

Dacă Eva nu era...

Ca să-i răspândească neamul?

Adevăru-i, vrem nu vrem,

Dacă n-ar fi fost femeia,

Broasca să i-o descuiem,

Azi ne-am fi jucat cu cheia!