Aș vrea

Aprinde-mă, lumină ca să-ți fiu

Și-o să devin, focul iubirii noastre

Prin vatra, sufletului tău pustiu...

Să ard, mereu, în nopțile albastre!

Aș vrea să fiu, Soarele tău, acum,

Să-ți pot trimite, razele din mine,

Iar când se face noapte și apun...

Să mă prefac, în Lună, pentru tine!

Și să-ți trimit, romantica lumină,

Cât flacăra, din mine, arde-n vatră

S-o simți, ca pe o apă cristalină...

Care-ți înmoaie, inima de piatră!

Un vânt să fiu și-n mângâieri, domol,

Te voi învălui, seară de seară...

Să răspândesc prin sufletul tău gol,

Mireasma... florilor de primăvară!

Să râzi, prin adieri și să te scuturi...

De vânt voi fi, iar tu vei fi o floare

Și, de iubirea mea, tu să te bucuri,

Când trec, ca un zefir, printre petale!

Să zburd, de fericire, prin câmpie,

Sub mine, să se legene fâneața...

S-ascult apoi... a nopții, simfonie,

Cu tine-n brațe, până dimineața!

Să tot răsar... ca Soarele în zori,

Să-ți fac, ziua ce trece, mai senină

Iar când voi fi, acoperit de nori...

Să-ți fie dor, să vezi, a mea lumină!

Să-ți fie dor de mine... când apun,

Când vântul meu va bate, iar și iară,

Oprit să fiu, doar de al tău parfum

Și-aș vrea să fie, numai primăvară!