Antonime

Plec, din zori, către amurg,

Ca și-un călător hoinar...

Drumul vieții, să-l parcurg,

Când mai dulce, când amar!

Când în Rai și când în Iad,

Am plecat, urmând un vis,

Am fost verde, ca un brad,

Am pierdut și am învins!

Dintr-o curbă, fac o dreaptă

Și-ntr-o goană, după vânt...

Urc și-apoi cobor o treaptă,

Trecător, pe-acest Pământ!

Când în față, când în spate,

Încercând să fac minuni...

Solomon avea dreptate,

Toate sunt... deșertăciuni!

Ca s-o duc, mai bine-un pic,

Gust din miere și venin...

Cad și-apoi, când mă ridic,

Nori alung, să-mi fac senin!

Am fost sus, am fost și jos,

Când bogat și când falit...

Și-am întors lumea pe dos,

Când mai trist, când fericit!

Vreme bună... vreme rea,

De-am ajuns, de n-am ajuns

Dintr-un brad, să fiu nuia...

Dumnezeu îmi dă răspuns!

Când e soare, când e nor,

De-oi fi slugă ori stăpân...

De-oi fi prinț sau cerșetor,

Toate-n, urma mea, rămân!